În urmă cu un deceniu, doar specialiştii din domeniul sociologiei şi psihologiei sociale operau cu conceptul „socializare”, iar pedagogia descria toate mecanismele de formare a personalităţii prin categoria „educaţie”. Acum, în numeroase lucrări pedagogice, totul este aranjat cu „exact viceversa”: unii autori, cu entuziasmul „pionierilor”, pur și simplu desființează educația și declară tot ceea ce anterior era legat de socializare, parcă de dragul unei anumite mode. Ei exclud definițiile familiare și ușor de înțeles în pedagogie, nu adaugă un nou sens științific; unii consideră educația morală și civică ca fiind socializare și încearcă să rezolve cea mai dificilă problemă a schimbării valorilor de viață și a imperativelor morale în societatea noastră prin intermediul socializării; alții, însă, numesc socializare toate influențele spontane, neechipate din punct de vedere pedagogic asupra copilului și, prin urmare, o scot din sfera disciplinei pedagogice.
EȘANU, AdrianaVIZDOAGĂ, Domnița